În urma apariției, în cotidianul Jurnalul Național, a unor declarații, pe care le apreciem drept discriminatorii, ale unui medic la adresa persoanelor cu Sindrom Down, l-am chemat pe acesta în instanța civilă, solicitând constatarea situației discriminatorii și plata unei despăgubiri simbolice de un leu.

În fapt, declarațiile au venit în contextul dezbaterii în presă a unui caz de avort așa-zis „terapeutic” la un făt cu Sindrom Down, în vârstă de cel puțin 24 de săptămâni. Atenția presei a fost atrasă de un pretins refuz al medicului ginecolog de a face întreruperea de sarcină, ceea ce a dus la o discuție despre obiecția de conștiință (vezi aici opinia noastră).

Secundar, medicul Doru Pană, în calitatea sa de purtător de cuvânt al instituției medicale în care a avut loc intervenția, a apreciat pentru presă că persoanele suferinde de Sindrom Down au o viață nedemnă de trăit și împovărătoare pentru societate.

Acțiunea Pro-vita vizează două aspecte: încălcarea drepturilor unor persoane prin atitudinea discriminatorie a dr. Doru Pană și legalitatea avortului așa-zis „terapeutic”, în condițiile în care Sindromul Down nu poate reprezenta indicație pentru avortul terapeutic.

Președintele Pro-vita București, dl. Bogdan Stanciu, a depus cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantei, în calitatea sa de tată al unui copil cu handicap.

ACTUALIZARE 1.02.2012: Instanța de fond a dat satisfacție parțial Pro-vita, constatând că pârâtul „a depășit limitele acceptate în ce privește libertatea de expresie”.

ACTUALIZARE 1.04.2012: Decizia instanței de fond a rămas definitivă prin nerecurare.

DOCUMENTE

Acțiunea depusă de Pro-vita București

Intervenția accesorie (Bogdan Stanciu)

Hotărârea instanței de fond (rămasă definitivă)

Comentariu Pro-vita: Dacă, în ce privește constatarea situației discriminatorii, hotărârea instanței este pozitivă, apreciem că avortul unui copil de 24 de săptămâni cu Sindrom Down este în mod clar ilegal. Așa cum opinează și Colegiul medicilor din România într-un alt caz, această afecțiune NU poate constitui indicație de avort terapeutic, ci un act eugenic, caracteristic societăților totalitare și unanim condamnat de societatea modernă. Din păcate instanța nu a putut decide în acest fel, întrucât reglementările în materie de avort terapeutic în România sunt extrem de vagi, în opinia noastră intenționat. Nu există nici o definiție și nici o listă clară a afecțiunilor și situațiilor care ar motiva avizarea unui avort terapeutic, lăsând practic aprecierea exclusiv la latitudinea comisiei medicale. De aceea în perioada următoare dorim să ne concentrăm atenția asupra acestei noțiuni a cărei definire eronată și ambiguă duce la abuzuri incalificabile cărora le cad victime ființe umane nevinovate.